Cele mai bune oferte la carucioarele pentru copii

Odata cu venirea pe lume a unui copil, achizitionarea unui astfel de carucior devine o prioritate pentru proaspetii parinti, astfel dintr-un simplu moft caruciorul pentru copii se transofrma in necesitate. Din pricina vremurilor grele in care traim alegerea unui astfel de carucior nu este chiar usor de facut de catre parinti, aceste carucioare trebuie sa indeplineasca conditiile de siguranta pentru a nu se accidenta cei mici. Pe langa aceste conditii de siguranta parintii se confrunta si cu bugetul alocat pentru un carucior, astfel ei trebuie sa caute pe mai multe site-uri, sau in magazinele de profil, cele mai ieftine carucioare de copii. Alegerea unui carucior pentru cei mici nu este deloc simpla, deoarece parintii trebuie sa tina cont si de spatiul de depozitare, asta in cazul unor deplasari mai lungi cum ar fi vacanta sau concediul. De asemenea, parintii sunt sfatuiti sa aleaga cel mai potrivit carucior pentru copii lor in functie de sistemele de siguranta care le prezinta, buna functionare al acestuia si pretul care trebuie sa fie cat de cat adecvat, avand in vedere ca dupa o perioada de timp caruciorul nu va mai fi util, deoarece copilul va creste si va incepe sa mearga singurel.

De unde putem achizitiona cele mai ieftine carucioare pentru copii

In prezent exista foarte multe magazine sau site-uri de profil de unde parintii isi pot alege cel mai potrivit carucior pentru micutul lor, insa pentru a face acest lucru ei trebuie sa studieze mai toate ofertele prezente pe piata si sa aleaga cea mai buna oferta. Este bine ca parintii sa stie ca cele mai bune oferte la carucioarele pentru copii se gasesc de regula in magazinele online, acestea sunt extrem de avantajoase, iar in ultima perioada sunt pe un trend asccendent. Unul dintre cele mai viabile magazine online, care sunt dedicate exclusiv copiilor este Nichiduta.ro, in cadrul acestui magazin se pot gasii o gama extrem de diversificata de carucioare pentru copii, bineinteles la diferite preturi, iar acest magazin online va poate pune la dispozitie si anumite accesorii atat de necesare celor mici. Un alt magazin care ofera un raport calitate - pret foarte bun este Emag.ro, cunoascut atat pentru vanzarile sale de produse electronice si electrocasnice, insa acum vin in ntampinarea dumneavostra si cu cele mai tentante oferte la carucioarele pentru copii. De asemenea Emag.ro, este de departe cel mai mare magazin online din tara noastra iar odata cu trecerea timpului si-au diversificat foarte mult gama de produse oferite. Strollers.ro este este unul dintre cele mai importante magazine online din tara noastra care ofera aceste produse destinate celor mici la preturi foarte bune. In acest magazin puteti gasii o gama extrem de diversificata de carucioare sport de import si nu numai. Bebeliss.ro este unul dintre cele mai noi magazine online aparute in tara noastra, cu toate ca este la inceput de drum, acesta are o gara variata de produse in ceea ce priveste carucioarele si acesoriile pentru cei mici, iar in acest sens facand o concurenta deosebit de mare celorlalte magazine mult mai renumite.

Vanzatoare ofticate

Exista la noi in oras un magazin, care s-a extins in aproape toate cartierele orasului. E un fel de supermarket mai mic. Intr-o vreme imi placea sa merg sa fac cumparaturile de acolo, insa de vreo cativa ani incoace, nu intru in magazin decat daca chiar nu am de ales. De ce? Pai de-aia, fiindca toate, dar absolut toate vanzatoarele au niste fete de zici ca eu le-am pus sa lucre acolo, si eu le dau salariul lunar. Toate sunt nervoase, iritate, agitate si urla la tine daca nu vrei sa cumperi salamul cerut ca nu e proaspat. Pai stai asa nenica, pe banii mei cumpar ce vreau eu. Pe mine nu ma intereseaza ca patronul tau e un nesimtit si te pune sa hamalesti, femeie fiind, si iti mai da si un salariu de mizerie.
 

Tin minte ca la un moment dat, am vrut sa intru in magazin sa-mi cumpar niste tigari. In zona in care stateam, erau doua astfel de magazine: unul mare si unul mic. M-am dus la cel mic. Si cand ajung acolo, ce sa vezi nene, o coada din magazin pana la iesirea din acesta. Am zis totusi hai sa intru sa vad ce se imparte. Cand colo ce sa vezi, una dintre vanzatoare nu avea voie sa puna mana pe alcool si pe tigari, pocaita fiind. Mama, ce stare de nervi m-a luat in secunda aceea. Cum saracie sa angajezi un om pe postul respectiv si madama sa nu puna mana pe tigari si bautura. Du-te atunci si vinde haine sau papuci, dar nu alimente sau lucruri care din punctul tau de vedere, ca si vanzatoare sunt considerate un mare pacat.
 

Prin urmare m-am hotarat sa nu mai intru in magazinele de acest gen. Mai mult imi dau seama ca patronul nu are nicio treaba cu viata lor. Adica, femeie fiind ridica ele, la cutii cu legume, de le sar capacele. Au un salariu de nimic si nu au nici macar o zi libera de sarbatori. Nici macar cea care se primeste legal de la stat.

Cu mopedul prin oras

Prima masina am avut-o la 16 ani. Nu sariti, era un moped, asa cum este denumirea oficiala, adica o masina pentru care nu aveam nevoie de permis. De cand ma stiu mi-am dorit sa conduc si, daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca am avut vreun vis mai mare ca acesta. 

Curios este ca sunt fata, ceea ce ma face sa cred ori ca nu am o cantitate suficienta de estrogen, hormonul feminin, desi aparent sunt cat se poate de feminina, ori ca intr-o viata anterioara am fost un macho man, atat de macho, ca nici in viata asta n-am scapat de unele apucaturi. Altfel nu pot sa-mi explic de unde dorinta asta de nestavalit a mea de a conduce cat mai repede, chiar inainte de varsta legala pentru permis auto, in Bucurestiul asta mare. Am auzit de acest tip de masina intamplator; cautam ceva, nici nu mai stiu ce, pe net si am dat peste un articol despre acest tip de masina. Si am zis: gata, asta e solutia pentru a-mi indeplini visul inainte de 18 ani. Cand i-am zis prima data tatalui meu, m-a refuzat categoric, mi-a zis ca nu are curaj sa ma lase pe strada, in traficul infernal din Bucuresti, mai ales ca nu trebuie sa dau de permis. Bine, se cerea un examen de legislatie, dar pentru tatal meu nu era de ajuns. Si l-am tot rugat, zi de zi, timp de cateva luni, pana cand mi-a zis: Uite cum facem, daca tu imi demonstrezi mie ca stii legislatia foarte bine, atunci eu iti iau aceasta masina si te las o conduci, dar timp de o luna, o vei conduce numai cu mine in dreapta. Am fost atat de fericita, ca imediat am cautat carti, sa invat, sa iau acel examen, dar sa ii si demonstrez tatalui meu ca stiu tot ce trebuie sa stiu. Si cum lucrurile care trebuie sa se intample se intampla fara prea mare efort, am avut un mare noroc ca un prieten de-al meu mi-a zis de drpciv, un site care avea de toate - teorie, dar si posibilitatea de a-ti testa cunostintele. Am luat si examenul de legislatie, dar i-am aratat tatalui meu si rezultatele la toate chestionarele facute pe drpciv. O luna am fost un sofer, cu un co-pilot, iar apoi, vazand ca ma descurc, co-pilotul “si-a luat zborul”. 

Acum am si carnet de sofer si o masina adevarata, care poate urca la mult mai mult de 60 de km/h, asa cum se intampla cu mopedul meu, dar timp de doi ani am fost o atractie atat in cercul meu de prieteni, cat si pe strazile Bucurestiului, compensand astfel lipsa cailor putere.

Atac soc

Se facea ca era intr-o dimineata normala, dintr-o saptamana absolut normala. Ma trezesc, fac un dus, ma machiez si pornesc inspre locul de munca. Mereu cand merg la serviciu, circul cu acelasi autobus, ca orice om normal. Ajungi sa cunosti pana si ultimul bec din autobusul ala nenorocit. De obicei ma asezam undeva la mijlocul autobusului. De data asta insa nu stiu ce m-a apucat de m-am asezat taman in spate.
 

Autobusul era aproape gol, fiindca majoritatea calatorilor coborasera la statia anterioara. Si urca, un boschetar, nespalat jegos, si care emana un miros, de sa-ti mute nasul nu alta. Si se aseaza ghiciti unde? Exact: fix langa mine. De fapt in fata mea. Si se uita exact la mine, ma studia. Eu, tembela ca de obicei, in loc sa ma ridic frumos si sa merg langa sofer sau langa taxatoare, nu m-am miscat din locul ala. Parca eram din piatra m-am blocat efectiv. Dintr-o data vad ca se intinde spre urechile mele, la cercei. In secunda urmatoare am simtit ca trebuie sa tip. Dar am constatat cu stupoare ca nu mai aveam voce. Parca eram paralizata. Norocul meu a fost ca a oprit autobusul si era exact statia mea. Am zbughit-o afara din autrobus, si m-am indreptat direct la birou. Nu mi-a mai  trebuit nici cafea, nici tigara. Stateam pe scaun si priveam fix intr-un punct.
 

Colegii dupa ce le-am spus m-au luat la puricat. Cum nu ai tipat: pai daca eram eu in locul tau tipam de numa! Serios? Mai da ce eroine aveam langa mine. Nu stiu cum ar fi reactionat altii, sau altele, dar atunci mi-am dat seama ca eu intru in soc in momentul in care cineva doar vrea sa ma atace.

Emisiunea preferata

Emisiunea preferata? Cred ca as putea spune Masterchef, fara ezitare. Emisiunea imi place, concurentii, nu. Am vazut si editia trecut, si in comparatie cu cei de data trecuta, cei de acum, sunt mult sub ei. Imi place totusi sa ma uit, fiindca mai invat si eu cum sa mai tai o ceapa, fara sa ma tai :), sau fara sa lacrimez, mai aud si eu ingrediente noi. Plus ca imi plac tare mult chefii aia :). Da, uneori mi se par super duri, dar dupa cate mi-am dat seama nu e lucru usor sa gatesti mancare perfecta pentru 300 de oameni.
 

Nu am putut sa nu observ ca atat in editia trecuta cat si in aceasta, au fost asa zilele casnice. E drept ca prima a fost a dracului rau, insa macar aia gatea bine, facea mancaruri sofisticate, deserturi interesante, insa asta de acuma, chiar nu-si avea locul in emisiune. Ce ma intereseaza pe mine ca tu esti actrita si ti-ai pus silicoane. Pai tu ai venit sa gatesti sau sa te dai in spectacol? Si mi-am dat seama ca ea de fapt venise pentru spectacol. Nu prea am vazut-o gatit mancaruri simandicoase. Acuma fara lispa de modestie si eu puteam gati ce a gatit ea. Si mai este o concurenta enervanta rau, Maria nu stiu cum, cu freza de arici. Tot timpul are ceva de comentat. M-a enervat la culmea atunci cand trebuia sa faca curat pe bricul Mircea si ea nu, cum sa faca curat, ca o vede mama ei si doamne ce o sa zica. Ea nici acasa nu da cu mopul? Bine ca faci mancare acasa. Dar vasele le speli? as fi fost curioasa sa stiu. Probabil a avut noroc castigand si ea o proba.
 

Cu toate astea imi place sa ma uit fiindca sfaturile celor trei chefi sunt chiar utile. Insa nu imi plac acele comentarii acide intre concurenti, bocitoarele de dupa fiecare proba. Bai nene daca stii ca nu rezisti stresului de ce naiba mai mergi la emisiune? Sa te faci de ras? Sa bocesti din 5 in 5 minute?

Muzica de azi versus muzica de atunci

Cu siguranta, cu totii va amintiti muzica anilor 90. Era o adevarat placere sa asculti acele trupe, sa le vezi costumele, sa le asculti versurile. Stiu ca undeva pe atunci ascultam Gheorghe Gheorghiu, Anca Turcasiu, Dan Bittman. In timp au aparut trupele care si azi le-as asculta la nesfarsit: Genius, Andre, AS XX, 3Sud Est.
 

Azi muzica a devenit comerciala, artistii, au un succes rasunator si in afara tarii. Se mentin in topuri saptamani intregi. Insa parca unele versuri sunt prea ciudate, nu au nici o logica. Dar important e ca place publicului. Pacat doar ca sunt unele trupe care folosesc un limbaj prea vulgar si , am impresia ca promoveaza prostia la greu. Nu dau exemple, fanii lor se stiu :)). Nici muzica straina nu mai e ce a fost candva. Aceeasi problema ca si la noi. Melodiile sunt mult prea comerciale, ai asculat o data melodia, ai si retinut versurile. Mie imi placea tare mult si inca si acum fac asta sa ascult ABBA, Michael Jackson, Depeche Mode, si alte trupe care erau in voga acum 30 de ani, si probabil se vor mai asculta inca 100 de ani de acum incolo.

 In cluburi se asculta cu predilectie, muzica zilelor noastre. Undeva e evident ca doar muzica asta o vor asculta tinerii nostri. Insa, mi se pare ca se pierde din frumusetea anilor trecuti. Noi am gasit la un moment dat , un club unde o data pe saptamana se asculta muzica veche. Are rost sa mai expun faptul ca era plin ochi localul? Nu aveai loc sa arunci un bat, dansam toti unii peste altii, dar era o atmosfera foarte frumoasa.

Tu mergi in directia viselor tale?

E tarziu. Ma uit pe net dupa "hoteluri trei stele" pentru vacanta de vara. Sunt obosita de atata munca pentru patronul care nici nu stie ca exist si imi asigura un salariu echivalent cu nota lui de plata de la restaurant, de joi seara. Nu mi se pare corect, nu am ales eu asta. Parca a ales altcineva pentru mine. Ah, da. A ales slaba oferta de munca de pe piata. Romania e intr-o tranzitie care nu se mai termina. De fapt nu cred ca nu a existat vreodata. Suntem in tranzitie de cand ne-am format ca populatie. As spune popor dar el nu mai exista de la caderea comunismului caci capitalismul asta prost interpretat si aplicat, de la noi, a facut romanul sa lupte numai pentru el si sa imbratiseze un carpe diem dus la extreme. Dar sa revenim la hoteluri.

De curiozitate, fac o cautare si pentru “hoteluri de patru stele in Bucuresti” pentru ca de multe ori, pretul e foarte similar cu cel de la trei stele si serviciile sunt la fel de bune la ca cinci. Preturile sunt mari. Mult prea mari pentru un salariu mediu, ca al meu, insa am mare noroc ca mai suplimentez cu banii pe care ii iau chirie pe garsoniera mea din Crangasi. Deocamdata locuiesc cu parintii ca asa pot sa economisesc mai mult. Visez. Visez sa vizitez lumea in lung si in lat, visez la hoteluri si vacante de neuitat si stiu ca doar prin munca, visele vor deveni realitate. Mai stiu ca e important sa ai vise marete pentru a te impinge spre mai mult si spre mai bine. Pentru a te autodepasi si pentru a iesi din aceasta capcana impusa de sistemul de stat, de niste oameni care nu isi vad decat propriile interese si au uitat de mult ca atributia statutului e sa fie alaturi de popor, alaturi de oameni. Nu te poti increde in asta , asa ca increde-te in tine si in fortele tale si daca visezi sa ajungi pe o plaja din Dubai, la cel mai luxos hotel, atunci mergi in directia visului tau. Drumul poate fi mai lung dar merita calatoria si mai ales odata ajuns la destinatie, odata ce ti-ai implinit un vis, vei simti cea mai mare satisfactie.

Muzica, legătura dintre suflete

Muzica face parte din viaţa mea, e cea care ma însoţeşte peste tot, îmi schimbă starea şi perspectiva.De multe ori rămân doar eu,oraşul şi căştile. Muzica ne aduce aproape, ne uneşte destinele, ne binedispune, ne eliberează de grijile cotidiene, ne face să vibrăm.Cum te simti atunci când trupa ta favorită vine la tine în oraş ,pentru un concert? Pei cred ca e cam aşa:simţi fericirea print toţi porii , simţi cum îţi creşte plulsul ştiind că ai şansa să îi vezi live, că poţi simţi energia pe care o transmit de pe scena, simţi pur şi simplu fericirea îmbrăţisându-te.
 

Muzica are capacitatea de a ne transmite diferite emoţii, de a ne trece prin diferite stări.Pot spune că muzica m-a ajutat, de foarte multe ori, să mă eliberez de emoţiile negative. Mă poate duce în locuri în care nu am fost , mă face să visez cu ochii deschişi, să trăiesc intens fiecare vers. Sunt anumite melodii care mă leaga de anumite persoane,altele mă fac să retrăiesc momente pe care nu le voi uita niciodată.
 

Pentru mine muzica reprezintă mult mai mult decât un instrumental şi nişte versuri. E o punte între suflete. Am păşit pe acea punte, când l-am cunoscut pe prietenul meu. Totul a pornit de la un simplu cd, pe care l-am primit de la un coleg. Am ascultat cd-ul cum am ajuns acasă, pentru că recomandarile erau bune şi m-am îndrăgostit pe loc de o voce, de vocea lui. Am făcut tot posibilul să aflu o adresă de e-mail şi să îi scriu. I-am spus că muzica pe care o face mi-a ajuns direct la suflet. A raspus, deşi nu mă aşteptam să o facă şi nu ştiu cum , dar am început să vorbim din ce in ce mai mult, deşi el era undeva departe .Cât de departe? Cam pe un alt continent, atât de departe. Însă, povestea noastră de dragoste s-a împlinitit, dupa o vreme de chat pe shipe şi msn , ne-am întâlnit şi îndrăgostit (eu eram deja, dar rămâne secretul nostru)..E un scurt rezumat al unei poveşti incredibile şi dovada că muzica poate fi un fel de conector între oameni. Acum, poate că iubesc mai mult muzica datorită lui. Poate că iubesc mai mult ca orice muzica lui, pentru că nu se ascultă, se simte. Găseşte un loc în inima ta pentru muzică.

Micile neplăceri plătite

A venit vara. Asta pentru fiecare călător pedestru înseamna calvarul suprem. De ce vă întrebaţi? Răspunsul este simplu. Trăim într-o ţară numită România, în care transportul în comun nu a fost perfecţionat de mai bine de un secol de la introducerea lui. Dacă ai neşansa să locuieşti în acelaşi oras în care m-am nascut şi nu îţi poţi permite un autovehicul ,atunci vei folosi R.A.T.B  şi METROREX pentru drumurile tale zilnice. Ce înseamnă asta? Înseamnă să aştepţi să urci într-un autobuz aglomerat , în care oamenii se îmbulzesc , se uită cu disperare dupa un loc liber , devin iritaţi atunci când le stai în cale, în timp ce miresme de ceapă şi usturoi se contopesc cu feromonii transpiraţi prin toţi porii şi creează o esenţă tipică acestor mijloace de transport, iar tu, călătorul, te uiţi cu dezamăgire la foaia A4 pe care scrie clar "acest autobuz nu este prevăzut cu aer condiţionat". Şi atunci te întrebi mai are rost să plăteşti taxa de călătorie? Este drept să plăteşti pentru propriul disconfort? La o adică nu ştiu ce atârnă mai greu în balanţă, faptul că, călătoria e mai rapidă cu ratb-ul, sau disconfortul de a călătorii cu el.
 

Apoi urmeaza o alta parte dureroasă, coborâtul din maşină.Am observat că de fiecare dată când vreau să cobor din autobuz, indiferent de staţie , trebuie să mă transform într-un fel de ninja şi să mă strecor sau să sar, eventual , peste cei care stau postaţi în faţa uşii. Ei nu au învăţat oare, o regulă elementară şi anune că trebuie să te dai într-o parte pentru a le face loc şi celor care vor să coboare. Din moment ce această regulă, de bun simţ, nu se respectă, mie una, mi se pare normal să nu aud vreun cometariu în cazul în care lovesc pe cineva arunci când cobor în staţie. Aceeaşi problemă o întâlnesc şi la metrou. Toţi stau în faţa uşii , de parcă metroul ar fi vreun TGV francez ce dispare în câteva secunde din staţie. Oamenii fie se grăbesc să coboare fie să urce. Întrebarea mea este: " Sunt eu cumva singura persoana care a reuşit să coboare mereu la staţia la care a dorit?”. În mod sigur nu. Atunci pentru ce atâta agitaţie?
 

Mi-aş dori ca oamenii să înveţe să fie mai calmi şi să aibă mai mult bun simţ. Aşa am rezolva multe dintre aceste neplăceri.