Imi amintesc cu drag de minunata mea copilarie. Nu am avut luxul altor familii, insa pot spune cu mana pe suflet ca nu mi-a lipsit nimic. Am avut mereu lucrul cel mai de pret de pe pamant: dragostea parintilor mei si asta este de nepretuit. Imi aduc aminte cu placere de vacantele de vara, petrecute la bunici, printre gaini, rate, vaci, si alte animale de la tara. Imi placea sa aduc numerosi copii la bunica in curte sa ne jucam ratele si vanatorii, prinsea, ascunselea, culori si cate si mai cate jocuri.
Jocul cel mai interesant era pentru mine omul negru. Tocmai fiindca eram multi copii ma simteam in largul meu. Acasa, la oras, aveam cam aceleasi jocuri, dar pentru mine, distractia nu era la fel. Nu aveam locurile alea pline de verdeata, nu aveam locuri multe pentru ascunzatori. Dar era frumos. Ne jucam elastic, cu fetele, sau saream coarda, iar cand ajungeam in casa, adormeam de cum ma puneam in pat. Mancam cu placere guma Turbo, faceam baloane care se spargeau in fata, si ce mai radeam. In fata blocului mereu era intinsa o satra de papusi cu toate cele: casa, hainele, gagicii lor. Imi amintesc cu drag si prima zi de scoala, cand am ajuns in clasa cu florile rupte, din cauza colegilor mai mari. Doamne ce suparata eram. Ma simteam un pitic intr-o lume a gigantilor. Copilaria este cel mai frumos moment din viata oricarei persoane. Pacat ca uneori uitam sa mai copilarim si pierdem si esenta vietii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu