Suflet de mama

din zilele noastre vorbesc,pentru ca nu seamana deloc cu sufletul de mama de demult.
S-a intrebat cineva ce e in sufletul ei atunci cind,trei copii avind,ei pleaca in lumea larga sa-si faca un rost?
S-a intrebat cineva cum mai rezista sufletul ei la explozia de bucurie cind ii aude la telefon?
S-a intrebat cineva cita durere este in sufletul ei cind se vede singura intr-o casa care rasuna de risetele lor,de tipetele lor si chiar de certurile dintre ei,unde trebuia sa fie impartiaaala desigur.
Dar intotdeauna cistiga cel mai mic.
Cit dor in sufletul ei sa-i mingiie,sa incerce sa le aline durerea din sufletul lor,durere care de multe ori o tineau ascunsa acolo,in cel mai infundat cotlon al inimioarei lor de teama sa nu fie certati sau cicaliti.
Greutatile vietii i-au aruncat departe,pe meleaguri straine sa fie singuri in fata furtunilor si strainilor.
Ei in tara lor nu au loc
Au parinti pentru care nu le ajung banii sa-i ajute,vor o casa pentru ca cea parinteasca a devenit neincapatoare,intr-un cuvint vor sa se simta oameni si sa traiasca omeneste.
Pentru mama ramin mustrarile de constiinta ca n-are ce sa la mai ofere,ca sub aripa ei ocrotitoare puii ei nu mai incap.
Cred ca un om tinar daca ar sti sau ar intelege de la cei din jur cita suferinta sufleteasca se aduna in pieptul unui parinte,nu ar mai face copii niciodata.
Dar ce te faci ca in problema asta ii pistoneaza si parintii,care vor nepoti. NEAPARAT.
Si intram din nou in domeniul neajunsurilor.
N-au casa .n-au bani de gradinite si uite-asa,tot mama sufera ca n-are si ea macar un nepot.
Sa-i simta in nari mirosul acela de lapte si reinviere,sa-i simta inimioara batindu-i ca la un iepuras gindindu-se ca o mica particica din puiul acela de om e si din ea si ca nu a trait degeaba pe pamint.
Mama spera ca macar nepotii ei sa traiasca mai bine si sa aiba loc acolo unde s-au nascut….
Dar se trezeste la realitate si vede ca de fapt ea e singura,ca chiar daca nu poate merge sa-si ia o cana cu apa nimeni nu i-o poate da.
Dar totusi se bucura. De ce? A primit telefon de la baiat ca vine acasa in concediu!!!!
Se pregateste sa-l intimpine la aeroport!!!
Dar vaaai,inca o bucurie! Celalalt baiat vine acasa sa-si serbeze ziua cu ea,mama lui,care moare de fericire la gindul ca va fi iar impreuna cu cei doi nazdravani ai ei.
Va intreb insa ce zice sufletul ei, al mamei,cind fiica ei o anunta ca,in ziua in care din avion va cobori
fiul ei,va urca ea,fiica,sa ia de la inceput colindul pamintului.
Ea nu-si va colinda mama,ea va colinda oameni si paminturi straine,va munci.
Iar mama se intreaba,,Ce am facut eu pentru fiica mea”? Totul si nimic daca nu pot fi impreuna.
Se recunoaste vreo mama in povestea asta?
Sint mamele Romaniei care n-au dreptul de a trai linga copiii lor. Din ce cauza? Stim cu totii.
Ni s-a luat dreptul la viata!!