Incep sa exagereze astia

acum cam o luna am fost la bestbuy  sa vad cum sta treaba cu laptoapele.  Era acolo anunt ca sa aplici pt card de credit la ei ca e misto. Intreb pe unul de acolo daca eu pot primi credit avand in vedere ca is nou prin tara asta  lu peste prajit. Ala zice sa completez formularul , eu zic ca am doar 30 de zile in USA ala imi da formularul si pix. Iau si completez formularul lui peste prajit, stau puti la coada, astept cateva minute si imi zice ca is respins. Atunci am cerut 700 de dolari credit, a doua zi am fost si am cerut 150 iar peste cateva zile mi-au venit scrisori acasa ca is respins sa ma fac si de ras la lume.
De 3 saptamani incoace to cercetez preturile si imi fac calcule daca sa iau laptopul de 300 de dolari sau ala de 369. Azi imi iau curaju-n dinti si merg cu cash la ei, daca nu vor credit sa le dau bani. Ma uit eu pe acolo aveau 2 la 299. Zic ca il vreau pe unu din ele, cica nu au il au pe stoc , zic bine da-l pe alalalt de 299 nici asta nu e pe stoc dar imi recomanda pe ala de 349. Nu mi-a placut ala, zic il vreau pe ala de 449. Zice bine 500. Cum 500 ca scrie 449, nu ca mai sunt si taxe.  Na am plecat fara laptop.
Tot de vreo 3 saptamani ma chinui sa fac un curs de cateva ore, obligatoriu pentru permisul de sofer. In fiecare saptamana am trecut pe acolo si am intrebat, mi-au zis sa vin direct la ora 6 fara 6 ca nu e problema. Nu am reusit sa ajung din cauza magazinului alcoolic insa azi m-am enervat, am investit vreo 15 dolari in mexican, i-am luat mancare chinezeasca suc si fructe ca sa pot lipsi fara griji. Merg la 6 fara 5 la curs nu mai era loc.
La chinezoaica de la mancare chinezeasca cred ca ii place de mine. Ea ar fi frumusica dar are  ooarecare vulgaritate care nu ma incanta. Toate  chinezoaicele is asa. Oricum, chiar daca ii place tot m-a taxat cu vreo 5 dolari in plus. Poate asa isi manifesta chinezoaicele afectiunea. Nu i-am zis nimic ca  eram prea nervos.
maine merg sa vad cat costa biletul de tren pana in Romania. Parca vad ca nu au pe stoc sau eu stiu ce mai inventeaza si astia la gara.

De ce sa alegi Turcia pentru vacanta ta

Turcia, gratie culturii si pozitiei sale geografice a devenit in ultimii ani o destinatie de vacanta tot mai cautata de turisti din intreaga lume, preturile fiind accesibile, mai ales prin sistemul early booking. Tara a contrastelor si totusi surprinzatoare, Turcia ofera celor care o viziteaza conditii pentru o vacanta perfecta, fie ca este vorba despre circuite in intreaga tara sau despre o vacanta pe litoral.
In ceea ce priveste infrastructura de cazare, Turcia are dezvoltata o retea impresionanata de hoteluri, majoritatea cu servicii de tip all Inclusive sau ultra all inclusive, care ofera turistilor tot confortul pe care si-l doresc: aer conditionat, LCD, internet, seif, masaj, sauna, sala de fitness, baie turceasca, piscina etc. Turistii sunt intampinati cu caldura la hoteluri de un personal foarte amabil, pregatit sa raspunda la toate nevoile acestora si sa le creeze cele mai bune conditii pentru o vacanta de neuitat. Pentru oferte Turcia 2013 este bine sa va faceti rezervarile din timp si sa profitati de reducerile de tip “early booking” prin care puteti merge in vacanta la un tarif cu pana la 40% mai mic decat in sezon, cand este posibil si sa nu mai gasiti locuri libere.
Puteti alege dintr-o gama foarte variata de excursii pe care Turcia le ofera. Se poate face un circuit cultural, care sa cuprinda orasele Istanbul, Izmir si bineinteles o vizita in Capadocia, sau se pot relax ape litoralul Marii Egee sau Mediterane in statiunile deja celebre: Kusadasi, Belek, Bodrum sau Antalya. Indiferent de locatia aleasa, veti avea ocazia sa interactionati cu cultura turca, sa cunoasteti o parte din istoria poporului turc si sa degustati din gustoasele mancaruri traditionale.
Pentru a ajunge in Turcia, cea mai buna solutie este avionul, spre statiunile de pe litoral existand numeroase curse charter, care faciliteaza astfel accesul spre aceste locuri minunate. Pentru a profita de un pret foarte bun este bineinteles bine sa luati in considerare varianta achizitionarii pachetului turistic prin sistemul early booking, prin care se economisesc destui bani. Totusi puteti sa va plimbati prin Turcia si cu autocarul, daca mergeti intr-un circuit, sau cu masina personala, deoarece in zonele turistice exista atat sosele in stare foarte buna, cat si autostrazi.
Printre cele mai cunoscute obiective turistice din Turcia se numara si: Moscheea Hagia Sofia si Moscheea Albastra, ambele din Istanbul; Antalya, statiune aflata pe litoralul Marii Mediterane, Ruinele Bibliotecii lui Celsus (114 d.Hr. - 125 d.Hr.), la sud de Izmir, unde se gaseste si statiunea Kusadasi; Statuile de pe Muntele Nemrut, ridicate aici in anul 62 i.Hr.; Izvoarele de la Pamukkale, sud-vestul Turciei, niste terase din gheata care sunt adevarate minuni ale naturii.
Daca doriti sa traiti o vacanta asemeni unei magii orientale, puteti alege cu incredere ca destinatie turistica Turcia. Veti fi multumiti si incantati si va veti dori sa va reintoarceti in aceste locuri cu adevarat incantatoare. Serviciul de tip early booking ar putea fi aliatul dumneavoastra pentru a putea pleca mai usor, cu mai putini bani spre a trai ceva unic, intr-o tara in care turistii sunt tratati ireprosabil si calitatea serviciilor este la cel mai inalt nivel. Este important de retinut ca rezervarile cu early booking se pot face doar la agentii de turism si nu direct la hoteluri!

Muieresti internationale

Am vazut destule faze din astea prin tara, iaca si aici la fel. Deci vine un cuplu de asiatici la magazin. Eu mai vazusem aici un cuplu de asiatici, ea tragea de 2 plase grele si se straduia sa tina pasul cu barbat’su, care mergea /povestind vesel la doi pasi in fata cu borseta in mana, am zis astia or fi mai avansati tehnologic, barbatul e stapan far drept de apel. Se pare ca nu la toti asiaticii.
Deci vine cuplul de asiatici, se uitau la bauturi, ala mai baga cate o sugestie, aia ii raspundea rastit si cam incruntata. Chiar ma gandeam ca ce limba dura au astia:) Bai si o data o vad ca se intoarce spre mine, se schimba toata numai zambet si cu o voce dulce ma intreaba nu stiu ce, ceva neimportant, cat costa ceva. Fir-ai sa fii de femeie, cu mine care is un amarat de vanzator poti sa vorbesti frumos si sa zambesti dar cu ala cu care traiesti nu?! Ca va bag la amandoi cate o sticla in cap, ca meritati si unul si alalalt. Ce m-a enervat aia!

Există, desigur, soluţii

  Există, desigur, soluţii:
       – satisfacerea tuturor nevoilor fără restricţii (hedonism etc.)
       – izolarea de lume (asceză)
       – prometeismul
       – ataraxia prin stingerea dorinţelor
       – dizolvarea în iluzii (fantezia estetului)
       – refugiul în muncă (carieră etc.)
       – escapismul (bani, călătorii etc.)
       – refugiul în erotism
       – refugiul în familie (fericita cale mediocritas)
       Comprimând, totul s-ar reduce la acestea două: îmbrăţişarea lumii sau refugiul în faţa ei. Te laşi în voia fluxului ori i te opui: ambele, trebuie spus, soluţii la fel de legitime, de funcţionale.
       Atâta doar, că în fond – în fond – nu există soluţie.

Celulele stem sub microscop

Odinioara demult celulele stem erau imaginate ca fiind posibile  chei pentru rezolvarea tuturor problemelor de sanatate cu care se confruta omenirea. Astazi insa, tehnologia a evoluat suficient de mult pentru ca medicina moderna sa treaca de la a crede in ele la a folosi celulele stem in lupta cu unele dintre cele mai teribile boli ale secolului XXI: cancerul si  leucemia. A durat mai bine de 30 de ani pentru ca aceste tehnologii sa fie suficient de mult perfectionate pentru a putea fi folosite insa acum se poate si tot mai multe clinici si banci de celule stem apar pe tot globul oferind servicii considerate alta data doar un vis.
Recoltarea celulelor stem se poate face la nastere sau pe parcursul vietii, insa cea mai utilizata varianta este prima pentru ca ea ofera cea mai buna alternativa pentru obtinerea de celule stem viabile.
Se stie ca la nastere, sangele din cordonul ombilical este plin de celulele stem. Odinioara, tot acest material genetic nepretuit se pierdea insa acum, parintii pot opta din timp pentru o banca de celule care le va facilita recoltarea si stocarea acestora pana la momentul la care, ele ar putea fi necesare. Insa daca vrei mai multe detalii poti citi pe http://www.celule-stem.eu/ Daca insa exista pacienti care au nevoie de chimioterapie si nu dispun de o rezerva de celule stem, aceasta poate fi constituita prin obtinerea lor din sange sau . Si cum tratamentele radiologice sau chimioterapice sunt frecvent intalnite la pacientii bolnavi de cancer iar rezultatul direct este o distrugere masiva a sistemului imunitar utilizarea celulelor stem este absolut necesara. Iar daca anterior inceperii curei bolnavilor li se recolteaza celule stem din sange, recuperarea ulterioara si refacerea sistemului imunitar va fi mai rapida si cu mult mai eficienta.
Indiferent de situatie, folosirea celulelor stem a facilitat salvarea multor vieti si este posibil ca in viitor numarul de potentiale utilizari pentru aceste celule sa creasca si mai mult.

Orientalismul

Poţi depista imediat spiritul oriental. Am observat cu oarecare stupoare, pe vremuri, că o singură pagină din Sartre, luată la întâmplare, conţine mai multe idei decât întreaga operă a oricărui gânditor valah. Lucrul e facil demonstrabil. Când asculţi un occidental, ce te surprinde imediat e mulţimea ideilor din economia discursului. E de neconceput ca ele să nu existe şi acela să fie un ins cunoscut. O ebuliţie extraordinară, o disciplină a discursului înlănţuind, inferând ideile într-un raport dialogic, spre o concluzie originală care te conduce întotdeauna într-o sferă superioară premiselor, şi unde găseşti mereu un principiu de acţiune, o ancoră în real. Insul oriental? Insul oriental excepţional, adaug… Insul oriental narează. Asta e excepţia lui discursivă. E narator desăvârşit, rafinat, interminabil: capabil să-ţi explice – pe lung şi pe lat – o situaţie, să-i facă genealogia şi în fine să desprindă concluzii dinainte fixate, el face asta, în mod stupefiant, fără a adăuga nimic. Două ceasuri de discurs, de logos masticat până la ameţeală, fără să poţi auzi o singură, cât de plăpândă, idee, ceasuri în care te zgârii pe obraz încercând să rezişti şi după care, ca după beţiile crepusculare, e cu neputinţă totuşi să-ţi aminteşti ceva. Sunt inşi cultivaţi, rafinaţi, îţi spui, nu e vorba de imbecili, ce e scamatoria asta incredibilă? Orientalismul e oare un blestem? Lucruri de spus într-o frază el le spune într-o pagină, lucruri de pus într-o pagină le spune într-un raft de bibliotecă…
       Ştiu de unde ni se trage. Văd cohorte de ţărani în mijlocul câmpului, sprijiniţi gânditor în bâte, privind cum se ridică în vălătuci aburul misterios al câmpului, cohorte de strămoşi amorţiţi în faţa cafenelelor, trăgând din narghilea sub soarele tâmp, încercând să fie turci şi greci cum încearcă azi să fie occidentali, pălăvrăgind acolo ore, decenii, secole, sub aburul albastru al tutunului, sub aburii cafelei, sub aburii saunei, sub aburi, sub aburi… Din asta cu greu putea ieşi un principiu al realităţii.

       Nothomb: ‘Schimburile cu corespondenţii mei ocupă un loc enorm în existenţa mea. Dacă s-ar opri, ar fi ca un vid, un doliu… Scriu opt scrisori pe zi. Am peste 2000 de corespondenţi’.

       Tulburat de cazul mamei care şi-a ucis copilul şi apoi a vrut să se sinucidă. Fetiţa ei, de 8 ani, avea un handicap motor cerebral sever (fără autonomie, o bucată de carne vie). Mama o sedează în prealabil cu medicamente, apoi o sufocă. La sfârşit ia doza de medicamente necesară sinuciderii, dar e salvată in extremis la spital, unde recunoaşte caracterul voluntar al omuciderii. Fetiţa locuia cu mama şi bunica ei, trei femei singure…
       De aici cele două propoziţii egal de legitime, care încep cu:
       – ‘La drept vorbind, nu ai dreptul să iei viaţa nimănui’, şi
       – ‘La drept vorbind, nimeni nu o poate judeca pe această femeie’.


       Aud lucruri oarecum surprinzătoare despre Harta şi teritoriul. S-ar părea, izbutit dincolo de aşteptări – cel mai bine scris, cel mai lucid roman al său etc. În lipsa etichetei ‘scandalosul Houellebecq’, cum cartea nu are nimic polemic sau isteric, ziariştii au dificultăţi să-şi facă o grilă şi au amuţit. ‘Criticii’, care pregăteau o nouă execuţie, sunt oarecum nedumeriţi, jenaţi; unul şi-a publicat cu timiditate execuţia în La Repubblica… Apariţia pare să fi prins pe picior greşit pe toată lumea.

elogiu al discreţiei

Am citit de curând un ‘elogiu al discreţiei’ de Renaud C. Pff. Sunt autori de 2500 de ani care mi se par mai contemporani.

       The american (2010), L’homme qui voulait vivre sa vie (2010).

       Cei care spun – şi o fac des – ‘suntem într-o epocă a cinismului’ ar spera să revenim la timpuri ale naivităţii bune. Dar s-a terminat, asemenea epoci nu revin niciodată. Şi în general nu există ‘reveniri’ de vreun fel… Reacţionarismul ca idee e poate impresionant, dar inept. Accelerarea îşi urmează cursul; lucrurile, când nu trenează, înaintează implacabil etc. Da, insul născut peste 200 de ani va fi inabordabil verbal, un monstru de cinism, precizie şi indiferenţă, expediind totul în trei fraze. Pentru omul anului 1800, noi suntem sigur monştri: cu un verbiaj lătrat, repeziţi, privilegiem acţiunea, am abandonat gestul formal, ceremonialul, gratuitul, simbolica măruntă a vieţii; un fel de hiper-primitivi tehnologizaţi. Şi n-are nici o importanţă, okay. Întregul proces înaintează.

       Câteodată urcă în mine o furie fără margini; aş fi în stare să distrug tot. După, vine raţionalizarea, autoironia etc. Dar acele momente, dumnezeule… sunt tot ce poate fi mai exaltant, mai tulburător. Nimica nu e mai îndreptăţit şi mai limpede. Ca o doză de drog şi de clarviziune. Sau de clarviziune, punct.

       Firele de praf în razele dimineţii.

       Tot ce am crezut despre români s-a surpat ca un mal. (C., care credea că 40.000 de români citesc Heidegger, pentru că ăsta fusese prin ’80 tirajul unei antologii…) Când te gândeşti, am asistat la o cădere de nivel care nu se poate compara cu nimic. Rezultă fie că am crezut despre popor lucruri incredibile, fără s-avem habar cine e. Fie că poporul s-a schimbat sub ochii noştri şi am asistat, într-o accelerare istorică trivială, la o mutaţie colosală, trezindu-ne pe străzi, aproape peste noapte, cu alt popor. Realmente îţi spui: ăsta e un popor bulgar, tunisian, patagonez, n-are nici o legătură cu ceva cunoscut; nu ştiu de câte ori am fost mirat că mulţimea care fojgăie în jurul meu ştie limba română.
       Alţii au impresia că noua lor patrie e un continent. Sau: ‘Occidentul’. Bun. Eu nu mai am patrie. Şi ‘lumea’ mi se pare vag, siropos. Ce pot să spun, de unde sunt? De nicăieri. Sunt aici, n-ajunge? Sunt aici.

Despre detergent

O casa curata este cartea de vizita a unei persone care se respecta atata pe ea insasi cat si pe cei din jur. In afara de faptul ca este frumos sa avem o casa curata este si sanatos. Praful adunat  in apartamente de foarte multe ori este punctul de plecare al unor alergii de care nu veti mai scapa toata viata.
Casa curata este totodata si primul element care transforma un simplu apartament intr-un loc confortabil, in care ti-e mai mare dragul sa ajungi sau sa primesti invitati.
Nevoia acuta de a curata cat mai eficient a stimulat producatorii de detergenti sa fie din ce in ce mai creativi si sa scoata pe piata produse din cele mai performante.
Pentru ca avem din ce in ce mai putin timp de alocat curateniei, in momentul in care facem curat este bine sa alegem produse de calitate, care sa ne usureze treaba dar care sa curete eficient suprafetele sau hainele incat sa nu fie nevoie  sa facem mai des curat sau sa revenim asupra locului curatat de mai multe ori.
In acest scop gasim detergenti profesionali cu putere ridicata de curatare si dezinfectare, care ne permit sa lasam in urma locul si lucrurile impecabile fara sa investim sume imense.
Detergentii se gasesc  in forma lichida sau solida(granule) avand o structura asemanatoare sapunului dar puterea de spalare cu mult superioara. Sunt agenti de spalare si curatare ce modifica tensiunea apei de spalare astfel rezultand o suprafata igienizata.
Detergentii fie ca sunt lichizi sau granule, contin elemente si combinatii chimice active ce ajuta la indepartarea unei game vaste de murdarie, de la simple pete de mancare pana la pete de ulei.
Pe piata se gasesc detergenti profesionali impartiti in doua mari categorii :
Spalare manuala - rufe, vase, pardoseala sau orice alte lururi care nu se pot baga in masina de spalat dar necesita spalare.
Spalare automata - in general spalarea mecanizata a lucrurilor si hainelor, nefiind indicat sa fie folosit la spalarea manuala deoarece fiind mai puternic va poate afecta pielea.
Toata gama de detergenti se mai poate clasifica si in functie de domeniul in care pot fi utilizati ca de exemplu detergent de vase, detergent universal, detergent rufe, detergent covoare, detergent geamuri, detergent pardoseli, etc.
Pentru aproape orice domeniu in care poate fi folosit, detergentul profesional are varianta manuala si varianta automata pentru a fi accesibil in orice conditii este nevoie.
In categoria detergenti gasiti tot ceea ce aveti nevoie pentru igienizarea casei dumneavoastra. Puteti curata orice suprafata cu minim de efort. Unii detergenti se pot folosi ca atare iar altii trebuie diluati, conform specificatiilor de pe ambalaj, indiferent  de acest lucru intodeauna clatiti bine suprafata spalata mai ales daca aveti copii sau animale in apropiere.
Inca un aspect de care trebuie tineut cont daca sunteti o persoana «eco » : nu toti detergentii sunt biodegradabili. Desi marea majoritate respecta normele si  o data ajunsi in apele reziduale se descompun sub influenta microorganismelor in substante nenocive, exista si detergenti care nu se descompun astfel si deci reprezinta un element de poluare al naturii.

Apostrophes

 Mă uit la o emisiune ‘Apostrophes’ veche, de prin ’80. Printre invitaţi, Jean-Marc R., un scriitor ‘faimos, laureat al premiului Renaudot, aflat astăzi la al 10-lea roman al său’. Renaudot e, cred, al doilea premiu literar din Franţa. Acest scriitor, azi, nu mai există. A mai publicat din când în când romane, apoi s-a pierdut din vedere; romanele n-au fost reeditate. Încă unul. Încă unul din zecile, din sutele de inşi care au crezut că sunt scriitori, şi cărora le-au trebuit 20 de cărţi pentru a se lămuri de contrariu.
       Cine încurajează toată această iluzie organizată? Dacă scoteai cu secole în urmă o carte sau două şi ele nu impresionau, singurul lucru limpede era că nu eşti scriitor. Mi se pare mai puţin gravă existenţa acestui autor nefericit: e cu mult mai grav ce i s-a făcut vreme de două decenii. Cu concursul unor edituri importante, al unor critici, al unui sistem de reviste şi premii, prin studii, teze de doctorat şi sinteze, fără milă, a fost făcut să creadă că e scriitor.
       Şi-ar fi putut trage un glonte în cap, acest om.
       Cine fabrică ‘scriitori’, ce face şi desface opere, reputaţii? E impostura structurală a editurilor, enorma mizanscenă lucrativă prin care e simulată o producţie de artă în secol? Oamenii nu sunt cu totul imbecili. Oricine observă, într-un anticariat, că din producţia anilor ’60-70-80 n-a mai rămas nimic, cu excepţia – aproximativă – a patru-cinci titluri, la drept vorbind destul de jalnice. Totuşi, premiile au fost încasate. Articolele de elogii au fost, ca într-o psihoză colectivă, cu sinceritate scrise. Sute de locuri, în bizare ‘uniuni de creaţie’, au fost ocupate. De cine? Mister. Rămâne un maldăr de terfeloage de felurile grosimi, a căror simplă răsfoire îţi trimite un nor de praf pe esofag şi o silă resemnată în suflet. O producţie de spectre; luat în sine, sistemul e o lungă procesiune de fantome.

Suflet de mama

din zilele noastre vorbesc,pentru ca nu seamana deloc cu sufletul de mama de demult.
S-a intrebat cineva ce e in sufletul ei atunci cind,trei copii avind,ei pleaca in lumea larga sa-si faca un rost?
S-a intrebat cineva cum mai rezista sufletul ei la explozia de bucurie cind ii aude la telefon?
S-a intrebat cineva cita durere este in sufletul ei cind se vede singura intr-o casa care rasuna de risetele lor,de tipetele lor si chiar de certurile dintre ei,unde trebuia sa fie impartiaaala desigur.
Dar intotdeauna cistiga cel mai mic.
Cit dor in sufletul ei sa-i mingiie,sa incerce sa le aline durerea din sufletul lor,durere care de multe ori o tineau ascunsa acolo,in cel mai infundat cotlon al inimioarei lor de teama sa nu fie certati sau cicaliti.
Greutatile vietii i-au aruncat departe,pe meleaguri straine sa fie singuri in fata furtunilor si strainilor.
Ei in tara lor nu au loc
Au parinti pentru care nu le ajung banii sa-i ajute,vor o casa pentru ca cea parinteasca a devenit neincapatoare,intr-un cuvint vor sa se simta oameni si sa traiasca omeneste.
Pentru mama ramin mustrarile de constiinta ca n-are ce sa la mai ofere,ca sub aripa ei ocrotitoare puii ei nu mai incap.
Cred ca un om tinar daca ar sti sau ar intelege de la cei din jur cita suferinta sufleteasca se aduna in pieptul unui parinte,nu ar mai face copii niciodata.
Dar ce te faci ca in problema asta ii pistoneaza si parintii,care vor nepoti. NEAPARAT.
Si intram din nou in domeniul neajunsurilor.
N-au casa .n-au bani de gradinite si uite-asa,tot mama sufera ca n-are si ea macar un nepot.
Sa-i simta in nari mirosul acela de lapte si reinviere,sa-i simta inimioara batindu-i ca la un iepuras gindindu-se ca o mica particica din puiul acela de om e si din ea si ca nu a trait degeaba pe pamint.
Mama spera ca macar nepotii ei sa traiasca mai bine si sa aiba loc acolo unde s-au nascut….
Dar se trezeste la realitate si vede ca de fapt ea e singura,ca chiar daca nu poate merge sa-si ia o cana cu apa nimeni nu i-o poate da.
Dar totusi se bucura. De ce? A primit telefon de la baiat ca vine acasa in concediu!!!!
Se pregateste sa-l intimpine la aeroport!!!
Dar vaaai,inca o bucurie! Celalalt baiat vine acasa sa-si serbeze ziua cu ea,mama lui,care moare de fericire la gindul ca va fi iar impreuna cu cei doi nazdravani ai ei.
Va intreb insa ce zice sufletul ei, al mamei,cind fiica ei o anunta ca,in ziua in care din avion va cobori
fiul ei,va urca ea,fiica,sa ia de la inceput colindul pamintului.
Ea nu-si va colinda mama,ea va colinda oameni si paminturi straine,va munci.
Iar mama se intreaba,,Ce am facut eu pentru fiica mea”? Totul si nimic daca nu pot fi impreuna.
Se recunoaste vreo mama in povestea asta?
Sint mamele Romaniei care n-au dreptul de a trai linga copiii lor. Din ce cauza? Stim cu totii.
Ni s-a luat dreptul la viata!!

Stingatoare universale de incendii: informatii generale si avantaje


Orice magazin care vinde stingatoare (din Bucuresti, Suceava, Piatra Neamt sau din oricare alt oras in care se gasesc magazine de Protectia Muncii) va avea in oferta proprie preponderent stingatoare de incendiu universale. Motivul din spatele acestui lucru se bazeaza pe un rationament simplu si totodata, destul de evident: fiind universale, ele pot face fata cu succes oricarui tip de incendiu, indiferent din ce clasa face parte acesta.

De regula, incendiile sunt impartite pe trei categorii:

  • Clasa A – se refera la incendiile care au la baza lemn, carton, plastic si oricare alt material solid ce nu este ignifug.
  • Clasa B – se refera la incendiile de combustibil sau la oricare alte substante lichide ce pot lua foc. Sunt cele mai rare, dar totodata  au un caracter extrem de periculos intrucat orice incendiu de acest tip poate duce la adevarate catastrofe;
  • Clasa C – din aceasta categorie fac parte incendiile la retelele electrice, precum si cele care includ circuite electrice de orice fel. Astfel, in aceasta clasa pot fi incluse si incendiile din computer-ele de bord ale masinilor, ale monitoarelor, precum si ale circuitelor interne ale electronicelor si electrocasnicelor.

De regula, stingatoarele universale functioneaza pe baza de nitrogen si pulbere ecologica uscata, substante care odata improscate asupra obiectelor in flacari, racesc zona in flacari si rarefiaza concentratia de oxigen, inabusind astfel focul. In principiu, fiind vorba de substante uscate, nu mai apar alte pagube decat cele produse de flacari, insa trebuie mentionat faptul ca ulterior, pulberea va trebui curatata.

De asemenea, un alt mare avantaj e faptul ca mententanta lor e necostisitoare, nefiind nevoie decat de o verificare tehnica odata la 30 de zile – lucru care se poate face fara a duce stingatorul la o firma specializata- si de o reumplere din cand in cand, atunci cand substantele din rezervor se consuma, sau presiunea din rezervorul de nitrogen scade.