Am un principiu, care mai degraba decat principiu este ceva ce tine de felul meu da fi si de educatia mea: daca nu imi place ceva sau de cineva, plec! Pur si simplu, fara sa mint, fara sa insel, fara sa fac rau, mie sau celui/celei alaturi de care nu ma mai simt ok.
Ceea ce nu o sa inteleg niciodata este de ce isi inseala oamenii prieteni… Nu ca as intelege de ce se inseala oamenii in cuplu, in casnicie, dar cumva pentru asta mai gasesc explicatii. Insa pentru a-ti insela prietenii nu gasesc explicatii. Mi se pare foarte simplu ca daca nu imi place modul de a se comporta al cuiva, modul de a vorbi, deciziile pe care le ia si felul in care intelege sa traiasca, ma pot indeparta de acea persoana. Fara sa continuu sa ii raspund la telefon, sa ma vad cu ea, sa rad la glumele sale, pentru ca apoi sa o condamn in gand sau sa merg sa o discut cu altii. In fond nu te leaga nimic de un om care nu iti este sot, tata al copiilor, nu exista niciun act, poate doar legaminte nescrise, de vechi prieteni, dar din moment ce nu mai esti pe aceeasi lungime de unda cu cineva de ce sa stai, facandu-ti si tie rau si lui? Nu gasesc decat un raspuns si ala ar fi lasitatea, lasitatea de a nu putea sa-i spui celuilalt ca nu mai sunteti la fel, nu mai ganditi la fel, ca ati evoluat diferit si ca mai degraba decat sa va raniti discutand contradictoriu in permanenta sau sa va vedeti de complezenta sau sa purtati discutii la trecerea timpului la telefon, mai bine o lasati balta si va cautati companii mai placute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu