Cu mopedul prin oras

Prima masina am avut-o la 16 ani. Nu sariti, era un moped, asa cum este denumirea oficiala, adica o masina pentru care nu aveam nevoie de permis. De cand ma stiu mi-am dorit sa conduc si, daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca am avut vreun vis mai mare ca acesta. 

Curios este ca sunt fata, ceea ce ma face sa cred ori ca nu am o cantitate suficienta de estrogen, hormonul feminin, desi aparent sunt cat se poate de feminina, ori ca intr-o viata anterioara am fost un macho man, atat de macho, ca nici in viata asta n-am scapat de unele apucaturi. Altfel nu pot sa-mi explic de unde dorinta asta de nestavalit a mea de a conduce cat mai repede, chiar inainte de varsta legala pentru permis auto, in Bucurestiul asta mare. Am auzit de acest tip de masina intamplator; cautam ceva, nici nu mai stiu ce, pe net si am dat peste un articol despre acest tip de masina. Si am zis: gata, asta e solutia pentru a-mi indeplini visul inainte de 18 ani. Cand i-am zis prima data tatalui meu, m-a refuzat categoric, mi-a zis ca nu are curaj sa ma lase pe strada, in traficul infernal din Bucuresti, mai ales ca nu trebuie sa dau de permis. Bine, se cerea un examen de legislatie, dar pentru tatal meu nu era de ajuns. Si l-am tot rugat, zi de zi, timp de cateva luni, pana cand mi-a zis: Uite cum facem, daca tu imi demonstrezi mie ca stii legislatia foarte bine, atunci eu iti iau aceasta masina si te las o conduci, dar timp de o luna, o vei conduce numai cu mine in dreapta. Am fost atat de fericita, ca imediat am cautat carti, sa invat, sa iau acel examen, dar sa ii si demonstrez tatalui meu ca stiu tot ce trebuie sa stiu. Si cum lucrurile care trebuie sa se intample se intampla fara prea mare efort, am avut un mare noroc ca un prieten de-al meu mi-a zis de drpciv, un site care avea de toate - teorie, dar si posibilitatea de a-ti testa cunostintele. Am luat si examenul de legislatie, dar i-am aratat tatalui meu si rezultatele la toate chestionarele facute pe drpciv. O luna am fost un sofer, cu un co-pilot, iar apoi, vazand ca ma descurc, co-pilotul “si-a luat zborul”. 

Acum am si carnet de sofer si o masina adevarata, care poate urca la mult mai mult de 60 de km/h, asa cum se intampla cu mopedul meu, dar timp de doi ani am fost o atractie atat in cercul meu de prieteni, cat si pe strazile Bucurestiului, compensand astfel lipsa cailor putere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu