A venit vara. Asta pentru fiecare călător pedestru înseamna calvarul suprem. De ce vă întrebaţi? Răspunsul este simplu. Trăim într-o ţară numită România, în care transportul în comun nu a fost perfecţionat de mai bine de un secol de la introducerea lui. Dacă ai neşansa să locuieşti în acelaşi oras în care m-am nascut şi nu îţi poţi permite un autovehicul ,atunci vei folosi R.A.T.B şi METROREX pentru drumurile tale zilnice. Ce înseamnă asta? Înseamnă să aştepţi să urci într-un autobuz aglomerat , în care oamenii se îmbulzesc , se uită cu disperare dupa un loc liber , devin iritaţi atunci când le stai în cale, în timp ce miresme de ceapă şi usturoi se contopesc cu feromonii transpiraţi prin toţi porii şi creează o esenţă tipică acestor mijloace de transport, iar tu, călătorul, te uiţi cu dezamăgire la foaia A4 pe care scrie clar "acest autobuz nu este prevăzut cu aer condiţionat". Şi atunci te întrebi mai are rost să plăteşti taxa de călătorie? Este drept să plăteşti pentru propriul disconfort? La o adică nu ştiu ce atârnă mai greu în balanţă, faptul că, călătoria e mai rapidă cu ratb-ul, sau disconfortul de a călătorii cu el.
Apoi urmeaza o alta parte dureroasă, coborâtul din maşină.Am observat că de fiecare dată când vreau să cobor din autobuz, indiferent de staţie , trebuie să mă transform într-un fel de ninja şi să mă strecor sau să sar, eventual , peste cei care stau postaţi în faţa uşii. Ei nu au învăţat oare, o regulă elementară şi anune că trebuie să te dai într-o parte pentru a le face loc şi celor care vor să coboare. Din moment ce această regulă, de bun simţ, nu se respectă, mie una, mi se pare normal să nu aud vreun cometariu în cazul în care lovesc pe cineva arunci când cobor în staţie. Aceeaşi problemă o întâlnesc şi la metrou. Toţi stau în faţa uşii , de parcă metroul ar fi vreun TGV francez ce dispare în câteva secunde din staţie. Oamenii fie se grăbesc să coboare fie să urce. Întrebarea mea este: " Sunt eu cumva singura persoana care a reuşit să coboare mereu la staţia la care a dorit?”. În mod sigur nu. Atunci pentru ce atâta agitaţie?
Mi-aş dori ca oamenii să înveţe să fie mai calmi şi să aibă mai mult bun simţ. Aşa am rezolva multe dintre aceste neplăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu